Covoare din pereţi... - B. Fundoianu

	Covoare din pereţi,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur 
şi fildeşi de mistreţi;
Un soare roş prin geamuri prefiră praf de aur.

	Covoare din pereţi,
maro, albastre, roze, ascund ca-n nişte drame,
un şir întreg de vieţi;
tablouri anonime plângând burgheze rame.

	Covoare din pereţi,
o, nopţile cu friguri, cu spasme, vu ftizie,
cu demoni roşi şi creţi;
balauri mari de stofă şi spaimă de hârtie.

Covoare din pereţi,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreţ;
şi voi n-o să-i spuneţi

nici drama ce m-agită, şi-o să-l lăsaţi s-aclame
(cum mă lăsaţi pe mine) – imagini, câni, drumeţi,
şi crierii cocli-vor a cărţilor arame
de glorii rare, beţi – 
	Covoare din pereţi!...

1917, Din manuscrise

Texte culese din B. Fundoianu, „Privelişti - şi inedite -”,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974