O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ți-i privesc.
Mai depărtați ca norul ce, dulce,-n zări plutește;
Nici chipu-n care raze de aur se topesc,
Nici mâna ta, nici gura mea ce minte și zâmbește.
O, pleacă-n seara asta! Nu mi te-apropia!
Tot, tot, mă răvășește, mă turbură, m-alintă;
Dulci brațe-nșelătoare, de voi spre-a mă-apăra
Mă-ndrept spre poenița cu tufele de mintă.
Uitând tot răul care mi-l faci, voi auzi
Cu ochii-nchiși, cuminte, sub fagii ce-și înșiră
Acolo rămurișul cu umbrele-argintii,
Frunzișul tot cum, pașnic și liniștit, respiră!
Din volumele „Străluminările” și „Umbra zilelor”
|
