Lună!
Alene
Trece
Pe olane
Mâna ta
De cretă
Rece.
Tu
Torci
Caerul fin
Ca o femee
Ce adoră
Broderii
De aur.
Leneșă,
Din lânișul
De nori,
Pui luciu
Brumăriu
Pe ramuri,
Ne pui în cale
Hamuri
Aurii.
Când răsari
Voința-abdică
Și tu ne-alini
Anihilarea,
Ne adormi
Dorurile vii,
Ne alinți
Lentele insomnii,
Și ne dai
Un extensiv
Vis net.
Atunci,
Memoria
- Ca obeliscul
Din Luxor -
Urcă
În refluxuri,
Sau cuprinde
- Ca într-o oglindă -
Povestea Lumii,
Când pe Nil
Colindă.
Știm tot ce știu
Evii,
Tot ce-a ieșit
Din seva
Evii,
Și, ca Indul
Ce se-ntinde
Pe deșerturi,
Mintea cuprinde
Tot pământul:
Răsari, Lună!
Din volumul „Poeme în limba păsărească - Lupta cu zeii”, 1936
|
