Sărăcie, Sărăcie,
Blăstămatu-te-am eu oare
Când cu buza-ți arzătoare
Sărutai gâtul și fruntea
Și de mână mă duceai
Ca să trec în grabă puntea
Unui trai de vijelie,
Sărăcie, Sărăcie?...
Sărăcie, Sărăcie,
Să fii binecuvântată;
Fără mamă, fără tată,
Dus de vițiuri, dus de rele,
De-ai desfrâului iuți cai,
NŽam mânjit zilele mele
Bându-ți apa ta sălcie
Sărăcie, Sărăcie!
Sărăcie, Sărăcie,
Cu-al tău vin plin de acrime
A avuților lungi crime
Le-am udat și blăstămat
Și sărac, purtat de grijă,
De puternici insultat,
Pentr-un țel viațŽam dat...
Ducând fruntea cu mândrie,
Sărăcie, Sărăcie!
Sărăcie, Sărăcie,
Ai păzit a mea onoare
De ispita Žnșelătoare
Și de viții ai păzit...
Când prin glasul lung de spijă
Anunța-vor cŽam murit,
Ca un geniu mult iubit,
Chipul tău deasupra-mi fie
Sărăcie, Sărăcie!
Din volumul "Caietul roșu"
|
