Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
S-a luat de mâna-ntreaga bandă
Dansând o gravă sarabandă;
Strident au râs și infantil.
Un amorez ca o fantomă
Chircit la vreun piept cu goma
Părea să-ncerce a cânta
Ori un automat cumplit
Ieșea s-aprindă un chibrit
Și c-un om viu chiar semăna.
Și m-am întors spre-amorul meu:
"Se-nvârte prafu-n praf mereu,
Dansează morții doar cu morți."
Dar ea era numai urechi
Pentru vioară. -Ntre perechi
Pătrunse-n casă, pe sub porți.
Deodată tonul a fost fals,
Se plictisiră toți de vals
Și umbrele înțepeniră.
Când zorii, strada poleind
Cu încălțări din fir de-argint,
Înfricoșati, mi se iviră.
Din "Simbolismul european".
În româneste de Mihai Rădulescu
|
