Cântecul celui mai înalt turn - Arthur Rimbaud
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ți arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Inima, sărmana,
Văduvită-amar,
Are doar icoana
Preacuratei, - dar
Preacuratei, oare
Cum să-i faci rugare?
Atât am răbdat,
Că am și uitat.
Temeri și dureri
Au plecat în cer.
O sete bolnavă-mi
Toarnă-n vine-otravă.
La fel și-o livadă
Lăsată-n păragini:
Lauri și pătlagini
O-nfloresc, și-i pradă
Muzicii barbare-a
Muștelor murdare.
1872
În românește de Petre Solomon
|
