 |
|
|
|
Cântectul pribeagului - Ovid DensusianuDacă vreți s-aflați
Din ce locuri viu,
Munții-i întrebați,
Că ei singuri știu.
Codru mi-a fost frate
Prin pustietate.
Dacă vreți să știți
Cin' m-a mângâiat,
Cerului-i vorbiți,
Că el m-a veghiat.
Stelele mi-au fost
Noaptea adăpost.
Și-ncotro-mi duc zborul
De vreți să vă spui,
Întrebați izvorul
Care-i drumul lui.
Calea-mi se sfârșește
Unde el se-oprește.
Din volumul „Sub stânca vremei”, 1919
Poezie culeasă din „Antologia poeziei simboliste românești”, Editura pentru Literatură, 1968 |