Cântec de toamnă
(de Nichifor Crainic)
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feștile
De veghe la moartea frumoaselor zile !
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropește pământul cu picuri de ceară ;
Stropește pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deșartă a moartelor zile
Stând negre ca niște scrumite feștile.
(de Nichifor Crainic)
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feștile
De veghe la moartea frumoaselor zile !
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropește pământul cu picuri de ceară ;
Stropește pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deșartă a moartelor zile
Stând negre ca niște scrumite feștile.