Ce frumos cânta poetul,
Altădată și vorbea
În consens cu alfabetu,
Despre cât de mult iubea.
Dar s-au dus acele vremuri
Și-a murit acel îndemn -
Tenta mistică-n totemuri,
Limba ludică, de lemn.
Alții sunt acum la modă
Și se poartă glorios
O iubire mai comodă
Care n-are, curios,
Nici sumar decor artistic,
Nici plăceri, nici remușcări -
Ca un simplu joc stilistic
Practicat, frecvent, pe scări...
Și-n mașini, și-n ascensoare,
Într-un ritm demențial -
Semne slabe de ninsoare
După marșul nupțial.
Stă poetul jos, pe trepte,
Cu metaforele-n gând;
Nu-i nimic, să tot aștepte,
Pân-o adormi plângând!
Că de-ntors din mersul vieții,
Vreo iubire, nu e chip -
De-asta și ajung poeții
Biete fire de nisip!
Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea
|
