Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Camil Petrescu

(1894 - 1957)

Fragment I
Fragment II
Fragment III
În prag
Cearta
Versurile
Patul lui Procust
În ceasul dintâi...


         

Fragment I

Treci pe lângă mine în această albă zi,
Ca o făptură vie fără umbră, și
Fără ca nimeni să te poată ști.

Cum, ca fierul cenușiu, să nu mai fie
Ceea ce a fost atât de mult?
Atâta rece vecinicie
După atâta zbatere și-atât tumult?
Poți să respiri în timp rarefiat, fără răspuns?
Pentru piscurile neființei, pasul ți-e de ajuns?

De ce am ales oare
Cerbicia de a vrea totul sau nimic?
Arderea, fără fum și rest, orbitoare?
Aruncarea-n golul gândului cu ochi închiși?

N-am vrut părelnicul păienjeniș
Surâsul ca un fir de borangic
Ne-a înghețat făgăduiala fără soroc.
O, nebunia de a fi vrut totul sau nimic!

Fug de tine, căutându-te în ceas, în loc.
M-am întors în sala goală a Universității vechi
Necunoscut de pereți, de băncile perechi,
Ca un gladiator în arena unui amfiteatru
Deșert.
În capătul pupitrului de lemn inert,
Fata cu părul de-aramă și-obraji de nufăr
Era, dar nu era decât stihia unui număr
Așa cum și pentru vecinicia cerului, patru
Și cu trei fac șapte.

Stam, descumpănit între cer și noapte.

La inceputul paginii

         

Fragment II

Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluție murdară și opacă
Arunci un mic cristal și totul e pe cale
Treptat și lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.

În treacăt mi-ai zâmbit
Funigel zburat și sfială
Și până dimineață mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.

La inceputul paginii

         

Fragment III

Culege de pe stânci garoafe roșii
Căci fulgerul pe toate le aprinde;
Surâde când oceanul se întinde
Să prindă în noianuri albatroșii.

Fă păși mărunți și numără atent
Sau fă în gând un salt de tigru negru
Dansează grațios dar van, integru
Trimite către stele-un compliment.

Prin sate treci necunoscut și mic
La fiecare poartă uită un sărut;
Un derviș străveziu și grav, calic
Să stea-ntre ei și tine ca un scut.

Când singur ești în câmp cu drumul
Și când te răsucești și cânți fără să știi de ce,
Să faci din toate-un autodafé
Și-apoi să pui să se presare scrumul.

La inceputul paginii

         

În prag

Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.

Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.

În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros «odinioară»
(L-o cuprinde cândva cartea 
Amintirii prefăcute.)

Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
Printre ele nebunii săpate în perete,
Glume care-ncearcă nemurirea,
Spinări reci de salamandre
Subt dușumeaua minții, prin meandre.
A trecut pe-acolo moartea și iubirea.
Cine să le judece și să despartă?

O, deschide ferecata poartă
Kicsikém 
Nu te teme
Duhurile toate te privesc
- Unele cu drag –
Căci, albă și fragedă,
Tu te profilezi ușoară
Ca pe un primăvăratec prag.
Și-n jurul tău
Tremură lumina crudă de afară.

La inceputul paginii

         

Cearta

Miniatură de fildeș mărită,
Și necăjită,
Tu nu știi ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îți strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe și tac…

Și tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.

Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca să mă smucești furioasă de haină
Și să râzi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.

La inceputul paginii

         

Versurile

Ți-am spus că am scris pentru tine
Versuri
Și curiozitatea ta nu mai are astâmpăr…
M-ai luat lângă tine pe divanul,
- Pe care mai cad draperiile roșii de catifea –
Și mă pui să ți le traduc în nemțeasca mea,
Care totuși
Nu te mai face să râzi.

Asculți cu ochii,
Cu născiorul,
Și cu urechile micuțe,
(Stă cuminte până și mătasa rochii).

Eu povestesc ce-mi trece prin cap
Și seriozitatea ta e fără margini.

Dar iată, când gândesc să scap,
Dintr-o umbră de surâs din ochii mei
Ai prins de veste că-ți spun dinadins,
Alte prăpăstii
Și te năpustești pe mine
Mânioasă, cu pumni mititei.

La inceputul paginii

         

Patul lui Procust

Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capătul carent răzbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povară,
Și de mă apără, mă și măsoară.

Triunghiul tău înscrie albatroșii,
Și doare mlaștina cu viermii roșii,
Dar cum, mirajul frumuseții nevalente,
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e?

Hrăniți cu putrezime de asemeni,
Se-ngrașă nuferii suavi și gemeni,
Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.

Cu burtă flască, la urechi rubin,
Cu clopoței de slavă și venin,
Vecin cu mine e și se târăște, totuși
Împărătește balta, albii lotuși.

Dar ochii mei în mine se întorc,
Să mă cuprind, alt fir încep să torc.
Mai mare sunt, decât cei mari, și mai
Frumos, decât un crin în miez de Mai.

Spre tine, Doamne, gândul îmi înalț…
Nici flori, nici aur, nu mi-ai pus în smalț,
Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conștiința mișeliei mele.

La inceputul paginii

         

În ceasul dintâi...

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munții de cristal și alaun.

Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru…
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.

Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.

Fâșii de lumină caută gândind
Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind…
Așa era… așa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.

Poezii culese din "Versuri", Camil Petrescu, 
Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, București, 1957
La inceputul paginii