Pe drumul furnicilor și al orbeților
Cu țâncii mintoși de mână mă duc
Apoi coborâm sub pădure
Acățați de rădăcinile lungi.
Stelele luminoase nu se mai văd
Acolo mai e un cer dedesubt
Fetele de departe ne ajung
Cu râsul lor de pahare ciocnite.
«Să vie, să vie
Meșterul de sicrie
Din lună de afară
Cu toiagul de ceară»
Cozile lor miros a tămâie și a vin
Ghiemul apelor se desfiră mereu
Doamna cea moartă ne așteaptă undeva,
Învelită în păr pân-la glesne.
„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
