C-un brâu încinse viața mea.
Din copci sună a plâns.
Apoi măreț el s-a-nturnat
Și veacul meu l-a strâns,
Grav, ca un domn ce-ar fi primit
Hrisov de împărat.
De-atunci sunt nour printre nori,
Un lucru închinat.
Nu prea departe totuși ca
Să vin să robotesc,
În jurul horei celorlalți;
Ici-colo să zâmbesc,
Acelor vieți ce-o clipă stau,
Și-o văd pe-a mea, și-o cheamă –
Chemări – știi pentru cine-n veci,
N-aud, nici iau în seamă?
Traducere de Maria Banuș
Texte culese din „Din poezia de dragoste a lumii”, Vol. 1; tălmăcire, selecție
și prefață de Maria Banuș, Editura Minerva, București, 1987,
Colecția Biblioteca pentru toți
|
