E noapte târziu;
Simt capul un rece sicriu,
Iar gândul ce-l port
E palid și țeapăn, e mort.
În zare de veac
Se-nalță pe labe un drac,
Privirea-i de jar
Îmi lasă în gură amar.
Mă fac tot mai mic;
Mi-e sufletul slab și pitic
Și neputincios copilaș
Plâng; mi-e silă, sunt laș...
Dar, plânsul, prelinsul,
Mă spală cu tot dinadinsul,
Și-ntors din pustiu
Simt gândul că mișcă, și-i viu.
El soarbe duh nou,
Își simte destin de erou
Și lupta începe pe față:
Rău – Bun, între moarte și viață.
11. 02. 1946
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan si publicată de Mihai Radulescu
|
