Pe malurile Marnei stă de veghe
Un broscoi,
Un broscoi cam tâmp,
Ce varsă lacrimi din belșug
Subt un salcâmp.
- Spune-mi de ce plângi
Drăguțule broscoi?
- Mi-e lehamite că n-am și eu
Un chip mai de soi.
Pe malurile Seinei
Șade un broscoi,
Cântă de se-neacă,
Pe limba lui de marțafoi.
- Zi-mi și mie de ce cânți
Urâtule broscoi?
- Cânt un cânt de bucurie,
Pentru că-s cel mai frumos,
De la Marna pân’ la Seina
Numa’ eu și cu sirena.
În românește de
Mihai Rădulescu.
Din antologia:
“Acești mari poeți mici”
alcătuită de traducător
|
