la ruga mamei sale
spre a se închina la Maica Domnului
Stăpână-n cer și pre pământ regină,
Împărățind a iadului genune,
Primește-o pe umila ta creștină,
Și printre drept aleșii Tăi mă pune,
Chiar de mi-e viața doar deșertăciune,
Iar darul Tău, Stăpână-’ndurătoare
Pentru păcatul meu e mult prea mare,
Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte
De rai; nu-s ademenitoare;
În asta voi a crede, pân’ la moarte.
Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste,
Prin mila lui să ștearg’-al meu păcat
Ca Eghiptenei, ce iertată este,
Ori Teofil, de vină curățat
Numai fiindcă tu te-ai îndurat,
Char de s-a fost la diavol juruit.
Ferește-mă de răul cel cumplit,
Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte
Trupul cel sfânt, în slujbe preaslăvit:
În asta voi a crede, pân’ la moarte.
Biată bătrână-s, cu păcate grele,
Și carte n-am, sunt o neștiutoare.
În mânăstirea parohiei mele,
Văz rai pictat, cu harfe sunătoare
Și-un iad cu păcătoși în caznă mare;
Unul mă bucură, celălalt mă-’nfioară.
Dă-mi bucuria doar, scumpă Fecioară,
Ce-o caută păcătoși cu vieți deșarte.
Plini de credință și smerire, doară
În asta voi a crede, pân’ la moarte.
Virgină prin care s-a zămislit
Isus, al lumii domn fără sfârșit.
Luând păcatul nost’ ne-a mântuit,
La noi s-a coborât și milă-’mparte.
Ofrandă morții, scump vlăstar ceresc,
Nouă Stăpân, precum mărturisesc:
În asta voi a crede, pân’ la moarte.
În romănește de Dan Dănilă
|
