S-a țintuit acum pe arhitrava
Ce-a dăinuit din portice bătrâne;
Sodoma greacă-n urma lui rămâne;
Din neființă soarbe el otrava.
Acel sărac în Paradis intra-va!
Atât a fost. Și-a început să-ngâne:
„Te voi urma. Da, te-oi urma, stăpâne!”
Dar câinele în veci de veci lătra-va.
Cu pietre și cu bice îl bătură
Și-o zi întreagă-l râseră-n agora,
Spre blândul sclav uitându-se cu ură.
Și-atuncea când, în râsul tuturora,
Ei l-au orbit, i-au răsărit, sub pleoape,
Un soare nou, păduri, câmpii și ape.
1916
Versuri
|
