Poți fi singur cuc la o adică.
Degeaba gulerul ți-l mai ridici,
te-oprești lîng-o vitrină și îți zici:
„Frumoasă-i pălăria, dar cam mică”
Degeaba intri într-o cafenea
și-auzi cum alții rîd în gura mare
Să rîzi cu dînșii nici o noimă n-are,
și tot degeaba e să pleci așa.
Îți saltă umbra-n mers pe trotuar
și se grăbește: cică timpul trece.
O calcă oamenii cu sînge rece
De nu poți plînge, totu-i în zadar.
Și n-are rost, acasă de-ai fugit,
să iei bromură, că îți face bine.
Și n-are rost să simți că ți-e rușine
și nici să tragi perdelele grăbit
Și-ai vrea într-un copil să te prefaci,
să fii ca pruncul nou nouț de mic.
Iar ochii îi închizi, nu vezi nimic,
și singur zaci ...
|
