La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipește,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindește.
Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumețul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice șopot.
Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!
În românește de Maria Banuș
Din volumul Goethe - Poezii, Editura Tineretului, 1957
|
