Apoteoză - Alexandru Colorian

Se vor aşterne umbre tot mai multe 
Şi tot mai singuri, vom vorbi cu noi;
O, suflete, amintirile s-asculte 
Veni-vor, cum prin noapte trec strigoi.

Amurgul fi-va umbră şi uitare 
Pe-a zilelor senină primăvară, 
În noi cânta-va bucuria clară 
Că am învins fatidica visare...

Şi tot mai singuri risipi-vom flori, 
Surâzători că am strivit robia — 
Şi-ncrezători în drumul spre noi zori 
În suflet vom culege veşnicia.

Din volumul „Preludii în zori”, 1928