Mai sus de-al existenței sălbatic carnaval,
Fantastică răsare fascinătoarea vilă,
În parcul plin de-arome tresare o copilă,
Zărind un mag ecvestru, în orizont de-opal.
N-a răsunat pe-alee galopul vrunui cal,
Și n-a purtat nici boarea un vers dintr-o idilă,
Numai un dog păstrează în ochi intensă milă,
În așteptări zadarnici, sub un destin brutal.
Driada resemnată, sub săgetări de stele,
Într-un hamac, veghează în chioșcul de zorele,
Marmoreane forme d-extatic androgin,
Rămân neagitate d-erotică poemă,
Și astrele i-azvârlă nuanțe de carmin
Pe gânduri sfâșiate, în liniștea supremă.
|
