În țara aceea animalele
au chipuri de oameni:
ceremonioasele
pisici care stăpânesc străzile
politicos pică vulpea
moartă la pământ, vânătorii
în juru-i stau pironiți
în tapiserii de politețe,
taurul, împodobit cu
sânge, hărăzindu-i-se
o moarte elegantă, cu numele-i
pecete pe el, heraldică marcă
deoarece
(când s-a prăvălit
pe nisip, cu spada-n inimă, dinții
din gura-i albastră păreau omenești)
e cu-adevărat un om
până și lupii purtând zgomotoase
convorbiri în podurile
lor îndopate cu legende.
În țara asta animalele
au chipuri de
animale.
Ochii lor
fulgeră odată în lumina farurilor de automobil
și apoi pier.
Morțile lor nu-s elegante,
ele au chipurile
nimănui.
Traducere de Ion Caraion
|
