În hrube, pământul se-ascunde durut
Și apele-n vad clăbucesc,
Și cerul, cu fruntea rănită pe scut
Se-nclină și cade ceresc!
Și tâmpla luminii se zguduie-n vânt...
Cernită e zarea-n văzduh;
Croncanii bat cuie amurgului frânt,
Și parcă și sfântului duh...
Și ziua se stinge-necată-n fântâni,
Și noaptea se-ntinde pe cruci
C-un giulgi de paftale de aur pe sâni
Și-n păr, cu uleiul de nuci...
Și iată, paharul de fiere băut...
Și omu-n piroane murind...
Luceafărul sus, cât un bob de năut...
Și visul vieții-nviind!...
Jilava, 6 Iulie 1958
Din antologia „Acești mari poeți mici”,
culeasă de Mihai Rădulescu
|
