Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Alexandru Macedonski

(1854 - 1920; biografie)

Buchetul
Porunci verlainiane
Orchestrare
În răstriște
Dormi dulce
Rondelul rozelor ce mor
Rondelul beat de roze
Rondelul rozelor de august
Rondelul orașului mic
Rondelul crinilor
Rondelul lucrurilor


         

Buchetul

Era un cer umplut de soare
Când ți-am adus într-un buchet
Iubirea mea mistuitoare
Și-al inimei adânc secret.
Buchetu-a fost a mea junie,
Și dacă astăzi s-a uscat,
Tu poate nu l-ai sărutat,
Maria mea, Marie.

De veci ne-a despărțit destinul,
O știi și tu, o știu și eu,
Dar când iubirea e ca vinul,
Să te dezbeți e greu – e greu.
În orele de reverie,
Dacă ții minte-acel buchet,
Gândește-te și la poet,
Maria mea, Marie.

Literatorul, 1882, Din volumul “Excelsior”, 1895

La inceputul paginii

         

Porunci verlainiane

Cu femeea fii bărbat,
Însă nu și-amorezat:
Cine inima-și păstrează
Nu oftează.

Cupa umpleți-o cu vin
Și îmbată-te deplin;
Numai cine aiurează
Nu oftează.

Facă lumea orice vrea,
Nu zvoni că este rea:
Cine gândul nu-și trădează
Nu oftează.

Revista Școalei, 6 Aprilie 1892, Din volumul “Excelsior”, 1895

La inceputul paginii

         

Orchestrare

Superbe note din pian
Ca o fanfară se revarsă...
Ah! arsă, inima mi-e arsă
De soare etiopian.

De pe viori fiori încet
Prin aer torc mătase fină...
Ah! plină, inima mi-e plină
De-o suferință de poet.

Dar cobza sună înfocat;
Divini țigani cu ochii galbeni,
Cântați, căci încă mai am galbeni
Să uit ce încă n-am uitat.

Lumina, 1 mai 1894, Din volumul “Excelsior”, 1895

La inceputul paginii

         

În răstriște

Firește, sunt un biet nebun... -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Și la nimica nu sunt bun... - 
Firește, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii și casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii și casă.

Dar orice sunt, așa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a ști că merg către mormânt,
Și sunt acela care sunt.

Literatorul, 15 Martie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895

La inceputul paginii

         

Dormi dulce

Tu care dormi ești fericit...
Uitând întreaga ta ființă
Te-ai izolat de suferință...
În mut repaos adâncit
C-ai fost și ești n-ai conștiință...
Tu care dormi, ești fericit .

Dormi dulce – nu te deștepta:
Realitatea, chiar frumoasă,
Pe lânga vis e urâcioasă...
La bine nu te aștepta,
Căci viața este nemiloasă...
Dormi dulce – nu te deștepta.

Literatorul, 15 aprilie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895

La inceputul paginii

         

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor. 

În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine. 

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

Universul literar, 12 iunie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927

La inceputul paginii

         

Rondelul beat de roze

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află împrejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina. 

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. -
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată... - A mea nu e vina...-
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina... -
De roze e beată grădina.

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927

La inceputul paginii

         

Rondelul rozelor de august

Mai sunt încă roze - mai sunt,
Și tot parfumate și ele
Așa cum au fost și acele
Când ceru-l credeam pe pământ. 

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt încă roze - mai sunt,
Și tot parfumate și ele. 

Zadarnic al vieței cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, și cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, - mai sunt.

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927

La inceputul paginii

         

Rondelul orașului mic

Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu stiu că sunt poet.

Cu centrul intim și cochet,
Și fără case cu arcade;
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Și nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret. -
Orașul mic te fură-ncet.

Universul literar, 12 iunie 1916 

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927

La inceputul paginii

         

Rondelul crinilor

În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.-
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.

Deși, când atinși sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.

În moartele vremi, mă-mbătară,
Când fragezi, și primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.

Universul literar, 17 iulie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927

La inceputul paginii

         

Rondelul lucrurilor

Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, și trăiesc
Împrăștiate-n orice case.-
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.

Și câte nu-ți mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ți uitase
Te-mbie sau te chinuiesc.-
Oh! lucrurile cum vorbesc.

Universul literar, 12 iunie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927

La inceputul paginii