Alexandru Macedonski

Era un cer umplut de soare
Când ţi-am adus într-un buchet
Iubirea mea mistuitoare
Şi-al inimei adânc secret.
Buchetu-a fost a mea junie,
Şi dacă astăzi s-a uscat,
Tu poate nu l-ai sărutat,
Maria mea, Marie.

De veci ne-a despărţit destinul,
O ştii şi tu, o ştiu şi eu,
Dar când iubirea e ca vinul,
Să te dezbeţi e greu – e greu.
În orele de reverie,
Dacă ţii minte-acel buchet,
Gândeşte-te şi la poet,
Maria mea, Marie.

Literatorul, 1882, Din volumul “Excelsior”, 1895


  

    
Tweet

    
  

Cu femeea fii bărbat,
Însă nu şi-amorezat:
Cine inima-şi păstrează
Nu oftează.

Cupa umpleţi-o cu vin
Şi îmbată-te deplin;
Numai cine aiurează
Nu oftează.

Facă lumea orice vrea,
Nu zvoni că este rea:
Cine gândul nu-şi trădează
Nu oftează.

Revista Şcoalei, 6 Aprilie 1892, Din volumul “Excelsior”, 1895


  

    
Tweet

    
  

Superbe note din pian
Ca o fanfară se revarsă...
Ah! arsă, inima mi-e arsă
De soare etiopian.

De pe viori fiori încet
Prin aer torc mătase fină...
Ah! plină, inima mi-e plină
De-o suferinţă de poet.

Dar cobza sună înfocat;
Divini ţigani cu ochii galbeni,
Cântaţi, căci încă mai am galbeni
Să uit ce încă n-am uitat.

Lumina, 1 mai 1894, Din volumul “Excelsior”, 1895


  

    
Tweet

    
  

Fireşte, sunt un biet nebun... -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun... - 
Fireşte, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii şi casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii şi casă.

Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt.

Literatorul, 15 Martie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895


  

    
Tweet

    
  

Tu care dormi eşti fericit...
Uitând întreaga ta fiinţă
Te-ai izolat de suferinţă...
În mut repaos adâncit
C-ai fost şi eşti n-ai conştiinţă...
Tu care dormi, eşti fericit .

Dormi dulce – nu te deştepta:
Realitatea, chiar frumoasă,
Pe lânga vis e urâcioasă...
La bine nu te aştepta,
Căci viaţa este nemiloasă...
Dormi dulce – nu te deştepta.

Literatorul, 15 aprilie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895


  

    
Tweet

    
  

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor. 

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine. 

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

Universul literar, 12 iunie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927


  

    
Tweet

    
  

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află împrejur
E beat şi cerescul azur,
Şi zâzâie, beată, albina. 

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. -
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată... - A mea nu e vina...-
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, aşteptându-mi regina... -
De roze e beată grădina.

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927


  

    
Tweet

    
  

Mai sunt încă roze - mai sunt,
Şi tot parfumate şi ele
Aşa cum au fost şi acele
Când ceru-l credeam pe pământ. 

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt încă roze - mai sunt,
Şi tot parfumate şi ele. 

Zadarnic al vieţei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, şi cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, - mai sunt.

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile rozelor », 1927


  

    
Tweet

    
  

Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proşti, dar cumsecade,
Ce nici nu stiu că sunt poet.

Cu centrul intim şi cochet,
Şi fără case cu arcade;
Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Şi nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret. -
Oraşul mic te fură-ncet.

Universul literar, 12 iunie 1916 

Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927


  

    
Tweet

    
  

În crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi, subţiratici.-
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.

Deşi, când atinşi sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi, subţiratici.

În moartele vremi, mă-mbătară,
Când fragezi, şi primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Şi pe aripi de rai mă purtară
În crini e beţia cea rară.

Universul literar, 17 iulie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927


  

    
Tweet

    
  

Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, şi trăiesc
Împrăştiate-n orice case.-
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase.

Şi câte nu-ţi mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ţi uitase
Te-mbie sau te chinuiesc.-
Oh! lucrurile cum vorbesc.

Universul literar, 12 iunie 1916
 
Din volumul « Poema rondelurilor – Rondelurile pribege », 1927


  

    
Tweet