Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Alexandru Alexianu

(1914 - 1974)

1942
Biografie
Călătorie
Cântec
De una, Zălina
Epitaf
Fata lui mai
Sfârșit
Draga
Umbrele somnului


         

1942

Cântați prieteni, cântați
Să n-auziți moartea când vine!
Un soldat mort miroase mai urât ca un câine,
Dar jertfa lui se cade s-o lăudați.

Astă noapte a căzut undeva o stea
Și n-o fi de-a bine.
Fericiți păduchii din cămașa mea,
Ei nu vor muri odată cu mine.

„Stihuri pentru Draga”

Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Biografie

Ca păianjenul scamator
Singur visele îmi torc, viața îmi torc
Din firul meu, din sângele meu
S-a născut DRAGA, cum am vrut eu.

Mult am mai umblat și am ostenit
Mi-am târât umbra prin toți mărăcinii
Colbul drumului, ca un strai, adeseori m-a învelit
Ramurile pădurii mi-au fost adăpost și ciulinii.

Uite, fața mi-e neagră ca de pământ.
M-am uitat în oglindă azi dimineață,
Am douăzeci și opt de ani, iubito, și sunt
Mult prea obosit de dragoste și de viață...

– Iată ce iarnă albă, ce iarnă frumoasă…
E atâta bucurie în ninsoarea de afară.
Ascundeți-mă, dragii mei, ascundeți-mă
Să nu mă vadă lumea cât sunt de întristat
Cât sunt de slab și de mohorât
În acest anotimp al sfârșitului vieții!

Cum au pălit de repede nădejdiile mele
Și cum a încărunțit chipul acela tânăr din vis.
Și prietenul meu cel mai bun…!
Florile toate au un  sfârșit.
Numai omul colindă mereu…

De când trăiesc oare, Doamne…
De câte ierni, de câte veri, de câte toamne…?
Le văd toate ca-ntr-un trecut foarte îndepărtat
Întâmplările pline de câlți
Povestea vieții mele își are paginile galbene, decolorate
Ca o hârtie care a stat în fereastră prea mult.

Ce bine că n-am murit încă, iubita mea!
E atât de trist să zaci dedesubt,
Când se topesc zăpezile afară…
Hai, să eșim la soare ca doi bolnavi,
Primăvara caldă să ne vindece rănile…

Cum crește destinul, ca vâscul, în noi!
Îl hrănim cu tulpina noastră, cu sângele,
Anii curg ca ploile, nesecatele ploi,
Amintirile îngroapă-le, plânge-le.

Uite, aici m-am născut,
Aici am visat, am trăit
Bătrânii mei de mult au murit
Și n-am plâns și nu m-a durut.

Vino, să privești nopțile mele ostenite de vară,
Luna e fără strălucire, e goală.
Salcâmilor le atârnă crengile până la pământ, în ferești
Și în sângele meu doarme cerul ca o mare plictiseală.

Stau uneori și tăcerile putrezi, le adulmec, le ascult.
Parcă totul a fost pus la cale cândva, prea demult,
Și din ospețele de pomină cu boscari și fanare
N-a mai rămas aprinsă nici o lumânare…

Vino, mireasa mea, să ascultăm împreună
Viețile care au fost… Le auzi cum sună?
Au trecut o dată pe aici înnoptați cu alai
Bunii mei, cheflii, în droști și pe cai;

Aici s-a petrecut mult, s-a dănțuit, s-a iubit
Și nimeni n-a mai fost de atunci fericit.
Ceasornicele au amuțit colbuite, de parcă
N-a mai fost nimeni să le întoarcă.
N-a mai rămas pentru noi nici un semn
Încrustat în pridvorul de lemn.

Chipurile galbene din pereți și țipeniile musafire
Nu mai pot să se bucure, nici să se mire.
În viața noastră, în casa mea,
De mult nu se mai poate nimic întâmpla.

Arborii uituci care nu te-au văzut niciodată
Și câinele, orb de veghe prin bălării,
Te vor pofti în casă ca pe o veche cunoștință, dacă ai să vii.

Se vor arăta flecari, prietenoși,
Copacii mei înalți, scorburoși
(La rădăcina lor, poate, mai visează și acum
Ceaune grele cu aur vechi și bătrân,
Sălbi și paftale și verige și bani
Ascunse acolo de cine știe câți ani)
Vei fi stăpâna noastră, a mea și a lor!
Bucură-te, grădină, și tu zarzăr ales
N-o să mai rămâi de acum necules!
Salcâmilor, a venit DRAGA!
Nu mai dormiți, salcâmilor! 

“STIHURI PENTRU DRAGA”
Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Călătorie

Pe drumul furnicilor și al orbeților
Cu țâncii mintoși de mână mă duc
Apoi coborâm sub pădure
Acățați de rădăcinile lungi.

Stelele luminoase nu se mai văd
Acolo mai e un cer dedesubt
Fetele de departe ne ajung
Cu râsul lor de pahare ciocnite.

«Să vie, să vie
Meșterul de sicrie
Din lună de afară
Cu toiagul de ceară»
Cozile lor miros a tămâie și a vin
Ghiemul apelor se desfiră mereu
Doamna cea moartă ne așteaptă undeva,
Învelită în păr pân-la glesne.

„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Cântec

Vai..., dacă aș putea să-mi uit vreodată de viață...?
De tinerețea asta fără sfârșit, buiacă
De frunzișul ei sunător ca o dimineață
Și toate păsările din mine să tacă...

N-aș mai juca, n-aș mai râde luminii
Cu bucurie și dulce și amară,
Sânii fetelor grei ca ciorchinii
Nu i-aș mai culege în fiece seară.

Aș iubi ca sălciile și ca apele,
Viața mea ar fi somn adânc de buruiană,
Visul nu mi-ar mai fereca pleoapele,
Dorul meu ar fi smerit ca o strană...!

„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

De una, Zălina

Rachieriță, talaniță.
Albă toată la pieliță
Și cu trupu-n coapse plin
Ca bărdacele cu vin

Plină-mi ești de suliman
Din ciorchine
De căline
Și cu sânul dolofan,
Bulzi rotunzi pentru oricine.

Și-o să-ți certe în văleat
Aromiții nuri și mreje,
De vădană cu păcat,
Foc de smoală și găteje.

Că mereu pe trup ți-ai strâns
Cingătoarea de la rochii
Și nici lacrimă n-ai plâns
Ca să nu îți vatemi ochii.

Iar boierii cari au mas
Noaptea în han, lângă lăută,
Parcă n-au băut vinars
Ci fiertură de cucută.

Și or să mi te-ngroape doi
În trpon scump, din lemn de tisă.
Ca să nu te șteargă ploi,
Sau la viermi să fii deschisă.

Mândră așa să-mi ții în veac,
Țiitoare, talaniță,
Cu un trup lung și sulegeac
Și cu boi de jupâniță.

„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Epitaf

O, cum m-a durut când mi-au pus pământ peste față...
Toți au plecat apoi fără să pregete.
– «Furnicilor prietene, s-a făcut dimineață…!»
Simt roua cum se scurge printre degete.

S-a făcut dimineață pentru toți
Și pentru iubita mea oacheșe... Cum o chema...?
Peste inima mea a crescut un pom
Și la toamnă or să vie paserile să-l culeagă.

Se lăsa înserarea pe ochi și pe mâini...
Au trecut de atunci zile și săptămâni.
Sunt și eu ca orice pom acuma,
Mă scaldă șuvoaiele, m-acoperă bruma.

Slabele, nevoiașele mâini
S-au înnodat ca niște rădăcini...
M-am întâlnit la fund cu mărimile vieții,
Cu moaștele sfinților și cu orbeții.
În mine colcăie visele, viermii...
Sunt trup din livada verii și a iernii.

Ce repede trec vremile dedesubt...!
Uite mă fărâm în fiece zi. Mă desfac...
Și haina s-a rupt și mâna s-a rupt
Peste inima mea a crescut un copac...

„Stihuri pentru Draga”

Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Fata lui mai

Dorm mâțele somn răsucit cu capu-ntr-o parte,
Parcă niciodată n-ar fi miorlăit,
Parcă ar fi moarte.

Numai ceasul meu, fabulos animal
Calcă pe visul lor, cadențat, mineral.

Dorm pisicile lungite pe vatră
Somn adânc, ca de piatră.
Nu mai aud, nu mai li-e foame.
Ce lungă mai e noaptea asta, Doamne…

În odaia mea cu lumină săracă
Măsur timpul, îl pândesc hoțește să treacă…
Mâine va veni Ana,
Fata morgana!
Să-mi arate rochia cea nouă și sânii,
Ciorchinii, blonzi ca secera lunii.
«Cioc! Cioc! Te-ai trezit? Îți aduc 
Visuri noi în tristețea de cuc. »
O să vie cu pași de ninsoare, ușori
Cu zăpadă albă pe botfori
Și-mi va bate-nfrigurată în ferești:
«–Cine ești…?»
«–Eu sunt. Nu mă cunoști? Fata lui Mai.
Ia-mă în brațe, iubitule, mi-a înghețat tot sângele
Și mărgelele mi s-au risipit, strângele
Hai, deschide-mi iute… ce mai stai?!»

... ... ... ... ... ... ... ... 

De aceea mă tem, de câte ori s-apropie sara,
Să nu mi se stingă viața, cum se stinge țigara.
Și-n zori, încleștat de moarte și orb ca un zid,
Să nu mai pot ușa să i-o deschid…

“Stihuri pentru Draga”

Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Sfârșit

M-a prins toamna la margine de drum
Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furiș,
Harnice ca niște furnici.

Morilor, nu mai măcinați
Fără odihnă lamura albă.
Am să plec undeva foarte departe
Când o scăpăta soarele să ajung...

Nu sunt trist! Vedeți? Uiteți-vă bine
Nici lacrimi nu vărs, norocul nu-mi tângui
Doar brațele-mi atârnă ca niște crengi
Și nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.

Dacă ai fi undeva ai auzi 
Cum vremuiește peste oameni și case,
Cum tremură frunzele din grădină,
Cum plouă, ca să se sfârșească toate.

Morții din mine strâng pleoapele tare.
Trebuie să cânt ca să nu-i mai aud.

„Stihuri pentru Draga”

Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Draga

Te-am privit, Draga, iubita mea...
Erai un păun frumos,
Zarzării înfloriți se scuturau în jurul tău
Și eu nu mai mă săturam privindu-te.

Apoi te-ai schimbat în apă fermecată,
O vâltoare în care mă înecam și muream încet.
Dragostea ta ciudată ca niște ramuri de salcie
Mă trăgea zăbăucă tot mai la fund.

M-au deșteptat păsările cerului.
Eram întins în iarbă ca un Gulliver.
Mușchiul pădurii mă îmbrățișase ca o soră,
Căprioarele codrului pășteau în jurul meu...

„Stihuri pentru Draga”

Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii

         

Umbrele somnului

Fiecare lucru înmugurește pe dedesubt
Ca ierburile, fără să tresară
Oamenii își duc osteniți obrăzarele
Pentru o sindrofie ciudată.

Viespele nu mai au ac și venin,
Drumul se închide ca într-o ceașcă,
Slugile calcă pe covoarele moi
Să nu trezească moartea din oaspeți.

«– O, ce bine mi-ar face să curgă ploaia
Să ude salcâmii, să le scuture sălbile»
Străjile porților și-au lăsat scuturile
Și au intrat în apa caldă a pământului.

Aș vrea să fiu acum lișiță albă
Peste bălțile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odată zăvoarele
Să rămânem aci toată viața, prietene?

“Stihuri pentru Draga”

Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii